Jeffrey Smith, psihoterapeut și psihiatru american, face un tablou excelent a ceea ce un psihoterapeut oferă și nu oferă în psihoterapie, în articolul său „Healing of a damaged self”. Articolul este scris ca și răspuns la mesajul unei cititoare care se află în psihoterapie și împărtășește din nevoile și așteptările ei din partea psihoterapeutului.
În partea cea mai interesantă a articolului său, Jeffrey explică de ce uneori clientul este lăsat să simtă furia, frustrarea, durerea, tristețea fără a fi reconfortat de către psihoterapeut. Așa cum chiar cea care primește psihoterapia afirmă, uneori psihoterapetul facilitează scoaterea la suprafață a unor nevoi și dorințe, fără a oferi clientului soluții pentru satisfacerea acestora. Chiar confruntarea cu aceste nevoi neîmplinite conduce spre vindecare. Mai mult, clientul are ocazia să își folosească propriile resurse pentru a-și depăși dificultățile, vindecarea devenind durabilă, și metoda de adaptare fiind însușită poate fi transferată și asupra altor dificultăți posibile, în viitor.
Este adevărat că cele de mai sus, în afara unui cadru securizant pentru explorarea emoțiilor intense și a gândurilor invalidante, precum mediul în care trebuie să se desfășoare o psihoterapie, nu vor face altceva decât să mențină cu mai multă putere greutățile. Este și unul din motivele pentru care psihoterapia, nici în orientările ei cele mai de scurtă durată, NU își propune să expună persoana brusc la cele mai intense trăiri, cu scopul de a obține transformări nebănuite într-o singură ședință. Din păcate există în viața cotidiană persoane care oferă așa zise servicii, mai mult sau mai puțin legale, care pretind astfel de rezultate, deturnând din pacate o parte din oamenii care ar putea beneficia de psihoterpie, și uneori reușind chiar să faciliteze o traumă emoțională, ce va determina persoana să evite pe viitor abordarea problemei, chiar și prin modalități ce i-ar putea fi benefice.
Image courtesy of [Ambro] at FreeDigitalPhotos.net